A fi lider e o provocare, înțelegem cu toții acest aspect. Este în natura umană să privim critic și să penalizăm ceea ce noi considerăm ca fiind derapaje. Dar asta nu ne împiedică să vedem imaginea completă — pentru că știm că există extraordinar de mulți lideri de admirat. Aici, însă, ne concentrăm pe acele aspecte pe care noi, ca lideri, le avem de îmbunătățit.Iar una dintre cele mai dificile provocări rămâne introspecția. Sau, cum o mai numesc: ”privirea asumată în oglindă". Atunci când analizăm comportamentul uman dintr-o organizație, este infinit mai ușor să spui "echipa nu e motivată" sau "oamenii nu-și asumă responsabilitatea", decât să te întrebi: "Ce anume din comportamentul meu generează această pasivitate?” Pentru orice efect, există cel puțin o cauză. Iar când vorbim despre oameni, cauza suntem adesea chiar noi. Dacă sunt sau nu greșeli spectaculoase, doar analiza obiectivă a efectului o poate spune. Oamenii tind să dea vina pe orice altceva sau altcineva, decât pe ei înșiși. Iar acest lucru se aplică tuturor: atât liderului, cât și echipei. Dar, atunci când se aplică legea celui mai mic efort, oamenilor le va fi mai ușor să îndrepte degetul spre leadership — uneori fondat, alteori mai puțin. Din toată această imagine, organizația are de pierdut. Orice om demotivat afectează performanța întregii echipe, iar acest lucru atrage costuri. De aici, liderul nu doar imprimă direcția, dar creează echilibrul de care organizația are nevoie pentru a continua drumul.
Simptome ale unui eșec de sistem, nu doar greșeli personale
Să mutăm acum această "privire în oglindă" de la nivel individual către mecanismele interne care frânează performanța. Vreau să deschid o discuție incomodă despre doi factori critici în relația cu Clientul Intern (oamenii din organizație): micromanagementul și favoritismul. De ce sunt aceste comportamente atât de dăunătoare? Pentru că sunt simptome ale unui eșec de sistem mai profund. Punctual, paradoxul este următorul: Micromanagementul nu este despre "implicare", ci este adesea un simptom al insecurității manageriale și al lipsei unui proces de delegare clar. Când micromanageriezi din dorința de a avea rezultate perfecte, de fapt îți transformi colegii în simpli executanți care așteaptă confirmarea ta pentru fiecare pas. Devii propria limită a echipei tale. Creezi în mod inutil demotivare, inhibi creativitatea, limitezi implicarea, iar în cazuri extreme, provoci părăsirea organizației. Favoritismul (perceput sau real) este un simptom al lipsei de criterii obiective de performanță, creând o cultură disonantă în care unii sunt premiați pentru "efect", în timp ce "cauzele" problemelor de echipă sunt ignorate. Știu, a fi echidistant e o provocare. Suntem ființe sociale și e de înțeles să rezonăm mai mult cu valorile unora. Dar oamenii așteaptă de la lider un tratament egal, bazat pe criterii clare. Meritocrația trebuie să primeze în fața oricăror afinități personale.
Intenția vs. Impact
Un aspect critic: Faptul că aceste comportamente nu sunt întotdeauna intenționate nu le anulează efectul.Lipsa intenției nu este o scuză.Un lider are responsabilitatea de a fi conștient că acțiunile sale — voite sau nu — pot generate lipsă de încredere și pot duce la decizia oamenilor valoroși de a părăsi mediul. Ce remarcăm adesea în organizațiile unde există o disonanță în cultură?Credința că demotivarea poate fi tratată cu soluții externe: team building-uri, bonusuri sau discursuri motivaționale. Asta îi poate face pe oameni să uite pe moment.Dar rezolvarea unei probleme de sistem necesită mai mult decât intervenții sporadice. Dezvoltarea continuă a liderilor dintr-o organizație are efecte vizibile și durabile, mult peste un ”team building” sau o primă de sărbători. Programul People Leadership din cadrul THE SHIFT propune o restructurare a modului în care înțelegem Managementul Resurselor Umane.Facem trecerea de la administrarea angajaților la dezvoltarea autonomiei lor. Învățăm să tratăm cauzele din sistem (insecuritatea, procesele neclare), nu doar efectele (demotivarea). Vă invit la un exercițiu de analiză final:Când un membru al echipei nu performează, sistemul vostru actual vă îndeamnă să intensificați controlul sau să clarificați standardele și suportul? Răspunsul definește sănătatea culturii voastre.
